Într-o seară mă întorceam de la antrenament şi trecînd pe lîngă una din parcările oraşului nostru ,am observat un bătrînel în jur de 70 ani , care lucra în calitate de paznic. În acel moment am avut un sentiment de milă faţă de acel om şi aceasta inconştient m-am condus la gîndul ce am putea face noi pentru a le asigura bătrîneţea.
Sigur că ideal ar fi situaţia în care omul munceşte pînă la vîrsta de pesionare şi odată ce achită toate contribuţiile sociale să-i fie asigurat un trai decent.
Aceasta rămîne însă doar un vis deoarece suntem o ţară într-o perioadă de tranziţie şi avem multe de schimbat, însă am ferma convingere că în viitorii ani vom înregistra un progres economic ,care ne va permite sa-l transformăm în realitate.
În situaţia în care fiecare al 7 profesor în Moldova este pensionar, mă conduce la doua gînduri ori nu avem tineri care doresc să lucreze în calitate de profesori ori pensia e atît de mică încît ei trebuie să mai lucreze pentru a-şi asigura existenţa.

Dacă analizăm a doua situaţie păi imi pare paradoxal faptul că angajatorul urmeaza să achite la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat contribuţia asigurărilor sociale în mărime de 23% aferent salariului pensionar angajat , ca ulterior să beneficieze de o pensie de care în realitate nu va putea beneficia niciodată deoarece el deja este pensionar. Din acest motiv aş dori sa fac referinţă la Legea privind sistemul public de asigurări sociale Nr.489-XIV din 08.07.1999 , unde noţiunea de asigurare social e definită ca “asigurări sociale – sistem de protecţie socială a persoanelor asigurate, constînd în acordarea de indemnizaţii, ajutoare, pensii, de prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă şi de alte prestaţii, prevăzute de legislaţie;”.

După cum vedeţi cu toţii în noţiune figurează cuvîntul pensii .
Îmi pun întrebarea ,despre care protecţie socială a persoanelor asigurate poate fi vorba cînd cetăţeanul care a atins cenzul de vîrsta este deja pensionat şi sistematic ridică pensia prevazută de lege?

Ştiu că mulţi din voi acum se gîndesc că o soluţie ar putea fi scutirea angajatorului de această contribuţie aferentă salariului angajatului pensionar, însă aceasta acţiune ar genera pierderi la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat .

În procesul studiului,am analizat sistemul de protecţie socială a persoanelor asigurate, în alte state membre a Uniunii Europene şi am dat însa de o altă surpriză .Exact ca în Moldova , Uniunea Europeană se confruntă cu fenomenul îmbătrînirii populaţiei şi astfel toţi noi vom fi nevoiţi să ridicăm vîrsta de pensionare pentru a asigura buna funcţionalitate a sistemului de protecţie socială.

Acum stau şi mă gîndesc că ar trebui de întreprins măsuri majore pentru lupta cu aceasta problemă ,deoarece nu este exclus că atît părinţii noştri cît şi noi , vom lucra pentru o pensie pe care nu o vom putea primi niciodată, ori am putea sa repetăm istoria acestui bătrînel, în dependenţă de caz.
Reieşind din aceasta cred că în Moldova această contribuţie trebuie să aibă o altă denumire pentru angajaţii pensionari şi să fie un pic mai redusă ,iar în asemenea condiţii vor avea de cîştigat toate trei părţi :

-în aşa mod mai mulţi angajatori vor fi motivaţi în angajarea pensionarilor în cîmpul muncii;

-avantajele economice se vor majora la angajator din contul contribuţiilor diminuate ;

-majorarea veniturilor în Bugetul Public Naţional din contul creşterii numărului de angajaţi pensionari cît şi din majorarea volumului de vînzări(din care se percep taxe de consumaţie);

-astfel ,aceasta nouă categorie ar putea fi concurenţială în raport cu angajaţii tineri;

-la potenţialii angajaţi pensionari se vor majora esenţial veniturile proprii.

Însă, în cotextul crizei financiare , implimentarea unei asemenea idei pot genera efecte negative ,deoarece mulţi angajaţi au fost demisionaţi şi rata şomajului este mare , dar în perspectivă, în viitorii ani, consider necesară examinarea acestui subiect. Pînă atunci însă, rămîne sa investim în diferite programe , care să contribuie la sporirea natalităţii astfel încît norma scrisă în Biblie la Geneza 9:1 „Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi pămîntul ” să se realizeze în masură deplină.

“Firmele care vor reuşi în afaceri vor fi cele care vor izbuti
        să pună la punct cele mai eficiente reţele globale. (Ph.Kotler)”

     Ieri,1 septembrie, am participat la prima zi de universitate în cadrul căreia proaspeţii absolvenţi ai liceelor au fost felicitaţi de către lectori , decani şi rector cu faptul că au devenit studenţi.
Unul dintre discursuri a trezit admiraţie , respect şi multe aplauze. În el, oratorul se referea la oportunităţile pe care le au absolvenţii universităţilor , la rolul economic pe care îl joacă ei în Republica Moldova şi plan mondial în contextul globalizării.
Astfel ,am înţeles că la noi în ţară în rîndul noii generaţii gîndul de a fi membru al unei entităţi în care e permis libera circulaţie a capitalului, a forţei de muncă , a marfurilor şi  serviciilor, unde religia, cultura şi drepturilor omului sunt respectate, se bucură de o mare susţinere. Reieşind din aceasta am hotărît să scriu cîteva idei pe care le-am aflat în timpul seminarului ’’Globalization and Entrepreneurship” ţinut de profesorul Universităţi Texas în Dalas ,domnul Tevfik Dalgik, în cadrul celui de-al ’’15 Congress din Anatolia”. Conform spuselor acestuia starea ideală a globalizării este existenţa unei singure pieţe globale. Astfel, procesul de unificare al economiilor o sa aduca cu sine mii de schimbări.Una din cele mai  importante este noul mod de gîndire al antreprenorului:

 -El are dreptul sa facă afaceri oriunde în lume;

-La iniţierea firmei şi formarea brandului el trebuie să se gîndeasca că clienţii săi sunt 6,5 miliarde de locuitori;

-Dînsul e ferm convins că există o mai mare probabilitate că cererea şi oferta se vor întîlni, iar iniţierea şi producerea se va desfăşura în diferite locuri ale lumii sub diferite forme organizatorice juridice;

-Va fi abordata problema fiscalităţii şi în aşa mod unele produse vor costa mult mai ieftin, lucru care reprezintă un avantaj atît pentru consumator cît şi pentru producător(ex. Un American trebuie să achite la procurarea unui automobile Hyundai 7000$ inclusiv impozitele şi taxele aferente ,  iar un  cetaţean al  Turciei – 14.000$).).

Conform unui studiu facut recent în ţările în care se practică liberul schimb se observă o creştere economica mai rapidă .Exista foarte multe opinii că globalizarea e un proiect lansat de America , care are ca scop sa monopolizeze lumea ,însa un bun contraargument ar fi cel ca printe primii iniţiatori ale acestor companii internaţionale a fost China( ex. Hyundai, Honda).

Sigur că la unii oameni acest fenomen provoacă unele îngrijorări, cum ar fi: pierderea identităţii naţionale, valorilor culturale şi disparaţia religiei. Personal consider că aceste temeri nu sunt fondate întrucît globalizarea se va realiza şi  va avea efecte pozitive atunci cînd va fi sprijinită de majoritatea oamenilor şi cînd vor conştientiza ca bunurilor de pe pamînt aparţin tuturor oamenilor.Aceasta la rîndul său va fi posibil dacă vom reuşi să ne învaţăm a tolera şi respecta propriile, dar şi alte religii ,tradiţii, culturi , exact aşa cum se întîmplă acum în Uniunea Europeana .

În asemenea condiţii echitabile va fi posibilă cunoaşterea adevărului,asigurarea securităţii ,lichidarea sărăciei , evitarea razboaielor ,realizarea liberului schimb şi a circulaţiei.