Paradoxul Pensionării

Featured

Într-o seară mă întorceam de la antrenament şi trecînd pe lîngă una din parcările oraşului nostru ,am observat un bătrînel în jur de 70 ani , care lucra în calitate de paznic. CroppedImage220220-ageing-report În acel moment am avut un sentiment de milă faţă de acel om şi aceasta inconştient m-am condus la gîndul ce am putea face noi pentru a le asigura bătrîneţea.
Sigur că ideal ar fi situaţia în care omul munceşte pînă la vîrsta de pesionare şi odată ce achită toate contribuţiile sociale să-i fie asigurat un trai decent.
Aceasta rămîne însă doar un vis deoarece suntem o ţară într-o perioadă de tranziţie şi avem multe de schimbat, însă am ferma convingere că în viitorii ani vom înregistra un progres economic ,care ne va permite sa-l transformăm în realitate.
În situaţia în care fiecare al 7 profesor în Moldova este pensionar, mă conduce la doua gînduri ori nu avem tineri care doresc să lucreze în calitate de profesori ori pensia e atît de mică încît ei trebuie să mai lucreze pentru a-şi asigura existenţa.

Dacă analizăm a doua situaţie păi imi pare paradoxal faptul că angajatorul urmeaza să achite la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat contribuţia asigurărilor sociale în mărime de 23% aferent salariului pensionar angajat , ca ulterior să beneficieze de o pensie de care în realitate nu va putea beneficia niciodată deoarece el deja este pensionar. Din acest motiv aş dori sa fac referinţă la Legea privind sistemul public de asigurări sociale Nr.489-XIV din 08.07.1999 , unde noţiunea de asigurare social e definită ca “asigurări sociale – sistem de protecţie socială a persoanelor asigurate, constînd în acordarea de indemnizaţii, ajutoare, pensii, de prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă şi de alte prestaţii, prevăzute de legislaţie;”.

După cum vedeţi cu toţii în noţiune figurează cuvîntul pensii .
Îmi pun întrebarea ,despre care protecţie socială a persoanelor asigurate poate fi vorba cînd cetăţeanul care a atins cenzul de vîrsta este deja pensionat şi sistematic ridică pensia prevazută de lege?

Ştiu că mulţi din voi acum se gîndesc că o soluţie ar putea fi scutirea angajatorului de această contribuţie aferentă salariului angajatului pensionar, însă aceasta acţiune ar genera pierderi la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat .

În procesul studiului,am analizat sistemul de protecţie socială a persoanelor asigurate, în alte state membre a Uniunii Europene şi am dat însa de o altă surpriză .Exact ca în Moldova , Uniunea Europeană se confruntă cu fenomenul îmbătrînirii populaţiei şi astfel toţi noi vom fi nevoiţi să ridicăm vîrsta de pensionare pentru a asigura buna funcţionalitate a sistemului de protecţie socială.

Acum stau şi mă gîndesc că ar trebui de întreprins măsuri majore pentru lupta cu aceasta problemă ,deoarece nu este exclus că atît părinţii noştri cît şi noi , vom lucra pentru o pensie pe care nu o vom putea primi niciodată, ori am putea sa repetăm istoria acestui bătrînel, în dependenţă de caz.
Reieşind din aceasta cred că în Moldova această contribuţie trebuie să aibă o altă denumire pentru angajaţii pensionari şi să fie un pic mai redusă ,iar în asemenea condiţii vor avea de cîştigat toate trei părţi :

-în aşa mod mai mulţi angajatori vor fi motivaţi în angajarea pensionarilor în cîmpul muncii;

-avantajele economice se vor majora la angajator din contul contribuţiilor diminuate ;

-majorarea veniturilor în Bugetul Public Naţional din contul creşterii numărului de angajaţi pensionari cît şi din majorarea volumului de vînzări(din care se percep taxe de consumaţie);

-astfel ,aceasta nouă categorie ar putea fi concurenţială în raport cu angajaţii tineri;

-la potenţialii angajaţi pensionari se vor majora esenţial veniturile proprii.

Însă, în cotextul crizei financiare , implimentarea unei asemenea idei pot genera efecte negative ,deoarece mulţi angajaţi au fost demisionaţi şi rata şomajului este mare , dar în perspectivă, în viitorii ani, consider necesară examinarea acestui subiect. Pînă atunci însă, rămîne sa investim în diferite programe , care să contribuie la sporirea natalităţii astfel încît norma scrisă în Biblie la Geneza 9:1 „Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi pămîntul ” să se realizeze în masură deplină.

Globalization and Entrepreneurship

Featured

Companies that will succeed in business will be those that will succeed in
development of the most effective global network. (Ph.Kotler ) ”

Yesterday, there was September 1st , my first day at the university when recent graduates of high schools were praised by the lecturers, deans and rector on the fact that they had become students.
One of the speeches aroused admiration, respect and a lot of applauses. In it, the speaker referred to the opportunities that the graduates of universities would benefit, the economic role they would play in the development of Moldova and in the process of globalization.
128 Thus, I realized that in our country the idea of being a member of a legal entity, where free movement of capital, labor , goods and services is allowed, where religion, culture and human rights are respected, enjoys a great support among young generation. Proceeding from this, I decided to write some ideas that I have acquired at the seminar ”Globalization and Entrepreneurship ” held by the professor from the University of Texas at Dalas , Mr Tevfik Dalgik within 15th Anatolia Congress. According to his opinion, the ideal model of globalization is the existence of a single global market. Thus, the unification of the economies will cause thousands of changes .The most important point is the new way of entrepreneur‘s thinking:

-He has the right to do business anywhere in the world;

-When initiating a company or developing a brand he must take into consideration that there are about 6.5 billion potential customers;

– He is firmly convinced that the supply and demand are likely to overlap and the initiation and production will take place in different parts of the world in various forms of legal organization;

-Tax issue will be examined: in this way some products will cost much cheaper, which is an advantage both for consumers and for manufacturers (eg. An American is to pay for a new Hyundai car $ 7000 including taxes and charges, while a citizen of Turkey – 14,000 $).).

According to recent studies in countries with free economies, there have been stated that in those country the pace of economic growth is higher. There are many views that globalization was launched by USA, that aimed at monopolizing world. However it is a well-known fact that China was the first to build up transnational companies (eg. Hyundai. Honda ).

Certainly, due to this phenomenon, people have some concerns such as loss of national identity, cultural and religious values. Personally, I believe that these fears are unfounded as globalization will come up and will have positive effects when it will be supported by the majority and we will become aware of that fact that the goods on earth belong to all human beings . This, in its turn, will be possible if we are able to learn how to tolerate and respect our and other religions, traditions, cultures, just as it is happening now in the European Union. If such conditions are followed it will be possible to find out the truth, assure security, maintain the liquidation of poverty and wars, achieve free trade and movement.

Globalizarea si Antreprenoriatul

Featured

Firmele care vor reuşi în afaceri vor fi cele care vor izbuti
        să pună la punct cele mai eficiente reţele globale. (Ph.Kotler)”

      

     Ieri,1 septembrie, am participat la prima zi de universitate în cadrul căreia proaspeţii absolvenţi ai liceelor au fost felicitaţi de către lectori , decani şi rector cu faptul că au devenit studenţi.
Unul dintre discursuri a trezit admiraţie , respect şi multe aplauze. În el, oratorul se referea la oportunităţile pe care le au absolvenţii universităţilor , la rolul economic pe care îl joacă ei în Republica Moldova şi plan mondial în contextul globalizării.
128 Astfel ,am înţeles că la noi în ţară în rîndul noii generaţii gîndul de a fi membru al unei entităţi în care e permis libera circulaţie a capitalului, a forţei de muncă , a marfurilor şi  serviciilor, unde religia, cultura şi drepturilor omului sunt respectate, se bucură de o mare susţinere. Reieşind din aceasta am hotărît să scriu cîteva idei pe care le-am aflat în timpul seminarului ’’Globalization and Entrepreneurship” ţinut de profesorul Universităţi Texas în Dalas ,domnul Tevfik Dalgik, în cadrul celui de-al ’’15 Congress din Anatolia”. Conform spuselor acestuia starea ideală a globalizării este existenţa unei singure pieţe globale. Astfel, procesul de unificare al economiilor o sa aduca cu sine mii de schimbări.Una din cele mai  importante este noul mod de gîndire al antreprenorului:

 -El are dreptul sa facă afaceri oriunde în lume;

-La iniţierea firmei şi formarea brandului el trebuie să se gîndeasca că clienţii săi sunt 6,5 miliarde de locuitori;

-Dînsul e ferm convins că există o mai mare probabilitate că cererea şi oferta se vor întîlni, iar iniţierea şi producerea se va desfăşura în diferite locuri ale lumii sub diferite forme organizatorice juridice;

-Va fi abordata problema fiscalităţii şi în aşa mod unele produse vor costa mult mai ieftin, lucru care reprezintă un avantaj atît pentru consumator cît şi pentru producător(ex. Un American trebuie să achite la procurarea unui automobile Hyundai 7000$ inclusiv impozitele şi taxele aferente ,  iar un  cetaţean al  Turciei – 14.000$).).

Conform unui studiu facut recent în ţările în care se practică liberul schimb se observă o creştere economica mai rapidă .Exista foarte multe opinii că globalizarea e un proiect lansat de America , care are ca scop sa monopolizeze lumea ,însa un bun contraargument ar fi cel ca printe primii iniţiatori ale acestor companii internaţionale a fost China( ex. Hyundai, Honda).

Sigur că la unii oameni acest fenomen provoacă unele îngrijorări, cum ar fi: pierderea identităţii naţionale, valorilor culturale şi disparaţia religiei. Personal consider că aceste temeri nu sunt fondate întrucît globalizarea se va realiza şi  va avea efecte pozitive atunci cînd va fi sprijinită de majoritatea oamenilor şi cînd vor conştientiza ca bunurilor de pe pamînt aparţin tuturor oamenilor.Aceasta la rîndul său va fi posibil dacă vom reuşi să ne învaţăm a tolera şi respecta propriile, dar şi alte religii ,tradiţii, culturi , exact aşa cum se întîmplă acum în Uniunea Europeana .

În asemenea condiţii echitabile va fi posibilă cunoaşterea adevărului,asigurarea securităţii ,lichidarea sărăciei , evitarea razboaielor ,realizarea liberului schimb şi a circulaţiei.

Istoria Taekwon-do

Featured

                                        

    Artele de luptă există și se dezvoltă din timpurile străvechi. Artele de luptă moderne cu toată varietatea sa de stiluri, școli demult nu mai sunt accesibile numai pentru China, Japonia, Coreea si Vietnam. Ele au alcătuit o parte inalienabilă a culturii generale umane. Originea lor este inradacinată adânc in antichitate. Istoria artelor de lupte este strâns legată de istoria popoarelor și statelor. Datele acumulate se raspândeau de către călugării, militarii, negustorii pribegi, odată cu scrierile, religia, curentele filozofice, arta, marfurile.IMG_6813Interpătrunderea reciprocă a culturilor popoarelor din Orient le-a permis nu numai să insușească unul de la celălalt sistemele artelor de lupte, ci și să le perfecţioneze și sa le dezvolte în continuare.

Începând cu mileniul III i.e.n. în China era vestit sistemul luptelor corp la corp sub denumirea de «Go ti». Odată cu apariția calugărului pribeag Bodhidharm din India in veacul VII dupa Hristos ia avânt cunoscutul sistem Șaolini-SSI ciuanifa. Toate artele de lupte pot fi divizate în două grupuri – așa numitele «stiluri interne» și «stiluri externe». Această divizare este destul de condiţionată, deoarece atât stilurile «interne», cit si cele «externe» adesea se dezvoltau pe cai analogice si contactele permanente dintre stiluri au contribuit la interpatrunderea lor reciprocă. Însa aceasta devizare permite de a urmari căile de apariţie a diverselor tipuri de arte de lupte chinezești, vietnameze, japoneze si coreene. Stilurile nordice («externe») au influenţat asupra dezvoltării artei de luptă coreene. Stilurile sudice («interne») Kung-fu au servit ca bază pentru artele de lupte vietnameze. Pe insula Ochinava la baza stilurilor nordice și sudice s-a desfășurat sistemul numit Ochinava-tă, care a servit bază pentru formarea KARATE-ului japonez de diferite direcţii și școli.

    Unul dintre cele mai populare tipuri de arte de lupte sau de arte marţiale este TAEKWON-DO. Cu acest tip de sport neobișnuit de reprezentativ se ocupă zeci de milioane de oameni din toate ţările. Regulat se petrec campionate ale lumii si competiţii continentale. Cuvintul «TAEKWON-DO» («TAE» – picior, «KWON» – pumn, «DO» – cale) a fost propus in calitate de denumire a tipului coreean de lupte corp la corp în anul 1955. Această denumire în tot sensul reflectă relaţia tehnicii picioarelor și tehnicii mâinilor: În TAEKWON-DO mai mult de 70 % din lovituri se aplică cu picioarele, circa 30 % – cu mâinile. 

Adesea se poate auzi, că TAEKWON-DO este un sistem coreean străvechi de autoapărare, care fiinţează și este cunoscut de mai bine de 2000 ani. Dar nu este chiar așa. intr-adevăr, istoria artelor de lupte coreene este urmarită pe parcursul a mai multor secole. Deja în secolul II e.n. ostașii impăratului chinez Udi au adus pe pamântul Cogure (unul dintre cele trei state antice – Pacce, Cogure, Silla – de pe teritoriul Coreei de azi) arta luptei numită subak. În statul Silla a fost format un corp de ofiţeri, care a primit denumirea de Hva Ran – «florile-june». În programul lor obligatoriu de pregatiri militare erau incluse diferite feluri de lupte cu și fără arme, inclusiv sistemul numit Taek Kyon, format din mai multe metode de a lupta cu mâinile și picioarele. Imaginile antice ale templului Sokkuram din peștera reprezintă o dovada grăitoare despre caracterul luptelor, ostașilor coreeni. Luptele se desfășurau în condiţii destul de aspre – uneori pe gheaţa, in apă ingheţată. Învingătorului i se conferea titlul de onoare Sonbi, îl aștepta slava și respectul tuturor. Corpul hvaranilor a obţinut un mare număr de victorii, prin care s-a făcut vestit în intreaga Coree.

    Invăţători ai hvaranilor adesea deveneau calugării budiști, datele unora dintre ei s-au păstrat pâna în zilele noastre. Unul dintre fondatorii sistemului corp la corp a fost calugărul Von Hio. Alt calugăr – Von Kan – a elaborat codul de onoare al ostașului hvaran, numit Hvaran-Do. Mulţi cercetători socot că hvaran-do a servit ca bază pentru formarea cunoscutului cod de onoare al samurailor – Busi-do.

    La postulatele morale de bază ale hvaran-do se referă urmatoarele:

– de a fi devotat împaratului sau si autoritații;

– de a fi ascultator față de părinți;

– de a fi cinstit și sincer cu prietenii;

– de a nu se retrage în luptă.

    Arsenalul hvaranilor includea peste 20 poziții de bază, diferite procedee pentru mâini și picioare efectuate în poziţii, la cădere, în salturi și rostogoliri, cât și aruncături și defrisări. Analiza acestor procedee arată, că sistemul de lupte a hvaranilor a fost ca o sinteză a tipurilor de lupte naționale cu ușu șaolinian.

    În secolul IX, odată cu decaderea statului Silla arta hvaranilor оncetul cu оncetul cădea pradă uitării. Următoarea etapă a dezvoltării artei de luptă ii revine perioadei de stabilire a statului Corea. Apareau diferite stiluri și școli de autoapărare, în deosebi dintre cele ce prelungeau stravechile tradiţii ale artelor de lupte.

    Lupta indelungată dintre poporul coreean și intervenţii mongolo-chinezi și japonezi de asemenea si-a lăsat amprenta sa asupra dezvoltării artelor de lupte din Coreea. Însă, fiind «exportate pe baionete» tipurile artelor de lupte chineze și japoneze nu se acomodau în Coreea, ceea ce este foarte firesc, cu toate că este evidentă influenţa tipurilor coreene de arte de lupte.

    Cotropirea de către japonezi a Coreei din anii 1909-1945 n-a contribuit la dezvoltarea culturii coreene originale, inclusiv si a artei de luptă. Numai după eliberarea Coreei în 1945 a fost posibilă apariţia TAEKWON-DO, datorită atât a eforturilor maeștrilor mai în vârstă, cât și specialiștilor generației mai tinere.   

    Cel mai mare aport la formarea și dezvoltarea TAEKWON-DO au introdus reprezentanţii stilurilor Mudukkvan, Iunmukvan, Ciundokvan si Sunmunkvan, care au format in anul 1953 Uniunea Coreeana Tansu-do.

Articol preluat de pe: www.tkdmoldova.com .